Trecuseră deja câteva luni de când îmi începusem procesul terapeutic când am decis că a venit timpul să îi spun terapeutei mele cel mai greu și mai înspăimântător lucru despre mine. În acel moment, decizia mea nu a venit dintr-un sentiment conștient de încredere, ci dintr-o nevoie copleșitoare: ceea ce

Partea mai puțin plăcută când ajungi să te cunoști mai bine este că, odată ce ai descoperit ceva despre tine, nu mai poți să-l ignori.  Îți observi nerăbdarea. Nevoia de a avea dreptate. Tendința de a te complica cu gândurile pentru un lucru care probabil nici nu cerea atâta bătaie

Am împărtășit curând ceva intim cu un bărbat pe care abia îl cunoșteam. Nu intim în sensul fizic, ci vulnerabil în felul lui – o practică făcută împreună, la telefon, într-un spațiu creat tocmai pentru genul acesta de apropiere între doi străini.  Apoi, printr-un mesaj, i-am spus un lucru cu

Îmi plac planurile. Îmi place să știu la ce oră plecăm, cât ar trebui să dureze, ce urmează și dacă am destul timp să-mi iau o cafea înainte de îmbarcare. Nimic din toate astea nu mi se pare nerezonabil. Din păcate, realitatea nu prea ține cont de planurile mele. Zborurile

Când mă gândesc la ideea de schimbare, relațiile sunt primul lucru care îmi vine în minte. Privite cu onestitate, ele sunt cel mai bun indicator al propriei noastre transformări. Relațiile ne pun în față oglinzile potrivite pentru a ne arăta unde este nevoie să ne uităm. În singurătate, putem avea

În ultimul timp, m-am tot gândit la o întrebare: Când a devenit totul atât de serios? Nu pentru că seriozitatea ar fi în sine o problemă. Există responsabilități care merită întreaga noastră atenție. Unele dificultăți nu pot fi depășite doar cu un râset, unele obligații trebuie neapărat îndeplinite, iar unele

Eram la un seminar de inteligență emoțională când discuția din sală a alunecat, așa cum se întâmplă mai devreme sau mai târziu, spre iertare. Facilitatorul a explicat că rădăcina cuvântului „pardon” vine din latinescul „perdonare”. A dărui complet. A ierta complet. Să nu mai aștepți nimic înapoi.  Iertarea, ne-a spus

…..sau ziua în care am pus jos ghemul judecății de sine. Îmi amintesc ziua în care am încetat, pentru prima dată cu adevărat, să mă mai pedepsesc. Era în mentorat. Revizuiam un studiu de caz și, pe măsură ce ascultam înregistrarea, ceva în mine s-a strâns. Doamne, ar fi trebuit

Există un tip specific de disconfort care apare atunci când realizăm că s-ar putea să fi greșit.  Nu o greșeală dramatică sau de neiertat. Nu genul de greșeală care ne face să fim niște persoane groaznice. Ci pur și simplu o greșeală în sensul cel mai obișnuit și uman.  Am

Aproape zilnic, cineva îmi urează bună dimineața.  A devenit unul dintre acele lucruri mici și constante pe care corpul ajunge să se bazeze, chiar și atunci când nu îți dai seama de asta. Telefonul se luminează. Urarea apare pe ecran. Ziua începe cu acea mică confirmare că exiști în mintea